de cand...?

De cinci minute ma uit la ecran si nu stiu ce sa scriu. Imi intorc privirea catre geam incercand sa mi-adun gandurile, dar gandurile mi se rispiesc pentru ca ea e aici.

Sta pe marginea patului privind atent la mine... da! Se uita la mine. NU viseaza, nu e trista, nu e pierduta in ganduri.... Privirea ii e atintita asupra mea si ochii ei verzi, patrunzatori, cerceteaza pana in adancul sufletului meu [de ce i-am dat puterea asta?].

- De cand s-au inversat rolurile? Parca eu trebuia sa te studiez pe tine. Doar de-asta...

<< - De-asta m-ai creat? Nu. M-ai creat pentru a face tot ceea ce tu nu ai puterea sa faci, pentru a simtii tot ceea ce tie ti-e frica sa simti, pentru a spune tot ceea ce tu nu poti [sau nu vrei] sa spui. M-ai creat pentru ca ai nevoie de cineva....sau ceva... care sa ia asupra-i toate lucrurile pe care tu nu le poti suporta sau nu le accepti si sa ti le arate, pentru ca iti e mai usor sa gasesti rezolvari pentru ele daca le vezi la altii.>>

- Atunci ramai te rog la atributiile tale si nu ma mai studia!

Rade..

un ras frumos, cristalin, dar atat de rece....

Se ridica de pe marginea patului si vine spre mine, mergand leganat si razand... dar ochii ei sunt la fel de patrunzatori..

<< - esti asa un copil, uneori...>>

si isi aproprie mana de fata mea... imi atinge obrazul cu dosul palmei, ca o mangaiere. Apoi mana se opreste si degetele se inclesteaza in obrazul meu. Ii simt degetele fierbinti adancindu-se tot mai mult in carnea mea, iar unghiile inghetate imi dau fiori..

<<- Am mai simtit odata lacrimile astea pe obraz! Am mai gandit odata toate aceste lucruri... [ degetele ei se adancisera atat de mult incat nu mai simteam nici cald nici rece ci doar o multime de ace stabatandu-mi obrazul. ] DE CE vrei sa o luam de la capat? Ce crezi, ce speri sa se schimbe cand mergem pe exact acelasi drum? Ai uitat ca ai mai incercat odata tot ceea ce incerci acum? Ai uitat ca nici una din cele doua solutii nu sunt acceptabile...Ca duc in acelasi loc, doar ca il alt ritm?>>

- Si ce ar trebui sa fac? CE? Nu iti dai seama ca si daca aleg celalalt drum vei simtii lacrimi pe obraz? Chiar mai amare si mai multe?

Mana ei se retrase de pe fata mea si ea se aseza moale pe covor.

<< - Oh, ba inteleg. Dar inteleg si ca, pe oricare din aceste drumuri vei merge tot voi ajunge la acele lacrimi...difera doar cate alte lacrimi voi varsa inainte...>>

- Atunci arata-mi alt drum... Te rog, arata-mi alt drum!

Avea lacrimi in ochi...dar nu vroia sa planga... asa ca atunci cand credeam ca o sa vad lacrimile siroindu-i pe obraz, a inceput sa rada... Un ras isteric....sau poate doar un plans cu hohote...

Se opri dintr-odata si deschise ochii mari, fixandu-ma iar cu privirea.

<< - Nu am puterea sa gasesc alte drumuri. NU mi-ai dat puterea asta.... si de alfel nici nu ai nevoie de mine.... O stiai si atunci si poate o sa iti amintesti acum. Ceea ce pot sa iti spun e ca ai doar doua optiuni: ori gasesti o noua carare, pe care nu ai mai strabatut-o pana acum, ori.....ORI SCURTEZI DRUMUL!>>

Si disparu la fel de usor cum a aparut..