Azi nu o sa scriu povesti. Nu!
Azi, oricat as privi spre acel geam nu vad pe nimeni....oricat m-as plimba pe alei, nu o gasesc. O caut cu privirea, dar vad doar pustiu.... Cu toate astea e acolo, se ascunde ca o naluca in ceata, o simt.... Azi sunt doar eu cu mine. Pentru prima data nu pot sa ma ascund dupa imaginea ei, nici sa ii arunc in spate toate grijile mele ca apoi sa le observ, sa le transform si sa ti le impartasesc sub masca unei povesti, povestea ei trista....nu! Nu pot sa ii dau ei lacrimile mele...pt ca azi EA s-a ascuns...
cuvinte... ne inconjoara, ne modeleaza...le auzim, le vedem, le soptim [sau uneori le strigam], le scriem, le simtim. Cuvintele nu fac parte din viata noastra, cuvintele sunt viata noastra. De la primul cuvant rostit de un copilas, pana la cel din urma "ramas bun" al unui om muribund ele sunt pretutindeni.
De ce am subestimat pana acum puterea cuvintelor? Un cuvant te poate ridica pe culmile fericirii sau te poate duce in cel mai adanc abis..
Oare ti s-a intamplat vreodata ca o soapta,la fel ca adierea calda a Zefirului, sa iti redea libertatea....sa te faca sa visezi cand totul parea pierdut? Ori nu ti s-a intamplat niciodata ca un cuvant de mult asteptat sa te imbete de fericire?..si oare ce betie e mai puternica, mai dulce sau mai periculoasa decat aceasta betie?.... o vei simtii si tu odata..
Cat de minunate sunt cuvintele cateodata! Dar nu mereu... Uneori, doar uneori, cuvintele sunt mai rele ca moartea. Atunci nici o otrava nu va fi asa puternica, nici o sabie, oricat de ascutita nu va reusi sa te raneasca asa, nici cel mai puternic foc sa te mistuie cum te mistuie acel cuvant si nici o prapastie nu va fi mai adanca decat cea in care te va arunca el.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu