Schimbarea inseamna evolutie, am auzit asta de multe ori... Dar de cate ori am incercat sa ne schimbam si am simtit ca ne luptam cu morile de vant? De cate ori intreaga noastra fiinta s-a revoltat atunci cand am incercat sa schimbam ceva, pentru ca "trebuia"? De cate ori ai cautat in tine ceva... ceva ce sa te ajute sa te schimbi, sa evoluezi... Si de cate ori ti s-a intamplat sa-ti repeti de mii de ori ceva ce trebuie sa "accepti"?
Dar oare ti s-a intamplat vreodata sa te schimbi fara sa vrei? Sa te pierzi intr-un vartej de reactii, sentimente si ganduri in care nu te mai recunosti? Sa simti ca esti altcineva, ca TU, asa cum te stiai, ai disparut? Sa te lupti cu schimbarea, sa cauti adanc in tine, cat de adanc poti ,dupa o urma din ceea ce erai....o urma, atat! Ceva ce sa te tina la suprafata in acel vartej, atat cat sa poti sa respiri....pentru ca simti ca te afunzi, fara sa stii cat de mult te afunzi, cand....sau daca... o sa te opresti... si unde o sa ajungi. Pentru ca nu stii daca vartejul te va lasa in mijlocul oceanului, te va arunca pe o insula sau te va lasa pe plaja pe care te plimbai cand erai copil....
Incercam atat de mult sa ne controlam viata, dar controlul e doar o iluzie...Si pana la urma tot ce poti sa faci e sa astepti sa vezi unde te va lasa vartejul si sa ai curajul sa mergi mai departe de acolo de unde esti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu