Nebunie

Nebunie...

Toti ne-am simtit macar o data inchisi, sufocati...prinsi... intr-o situatie care pur si simplu doare... Si toti am simtit acea apasare pe piept si nevoia de aer... Si tragi aer in piept pana cand doare si totusi nu-l simti acolo... Stii ca trebuie sa evadezi, sa te eliberezi sa....respiri... Si stii ca nu poti continua asa, ca trebuie sa treci peste, sa lasi totul in urma, sa uiti...sa te arunci in gol si sa iei totul de la capat..

Si astepti... Astepti sa prinzi puteri, sa iti creasca aripi, sa poti sa zbori si sa lasi totul in urma... Si cat astepti privesti in prapastie. Cu cat te gandesti mai mult cu atat te sufoci mai tare.....si cu cat te sufoci cu atat te gandesti mai mult...Te simti cuprins de nebunie, inca astepti acele aripi....si nu intelegi de ce nu cresc, doar le doresti atat de mult, doar iti doresti atat sa poti respira...

Astepti.....si cat astepti te uiti la ce a fost....la ce e...si mai ales...la ce nu mai e.. Dar nu te uiti in tine.. Nu vezi ca aripile sunt acolo, amortite, asteptand, sa le vezi, sa le simti... Si nu iti dai seama ca nu trebuie sa zbori ca sa se schimbe ceva, ca nu poti sa zbori daca totul e la fel... Ca trebuie sa ridici ochii din prapastie ca sa poti zbura...

Facem mereu aceleasi lucruri, dar asteptam ca rezultatul sa se schimbe...suntem nebuni!